miercuri, 19 octombrie 2016

I-au fost tăiate aripile înainte să învețe să zboare.... sau despre puterea de a trăi în durere, boală și mizerie

               A fost dus la un orfelinat în primele săptămâni de viață, căci familia lui care trăia în sărăcie a ales să-l abandoneze. De când se știe, a fost un copil-problemă. Își amintește vag vizite la doctori și faptul că i se administrau medicamente. Era mereu nervos și agitat iar din cauza reacțiilor lui deseori era legat de mâini, imobilizat. La vîrsta de aproximativ 11 ani, David este luat acasă, în familia naturală. Însă ceea ce visase în orfelinat despre mirajul de a avea o familie, s-a dovedit în scurt timp a fi un adevărat calvar. Era bătut atât de părinți cât și de frații lui, care – culmea, nu fuseseră dați în plasament. Dacă la orfelinat fusese obligat să meargă la școală și terminase cele 4 clase primare, întors în sânul familiei i s-a interzis accesul la educație, ba mai mult, pe lângă că încasa bătăi până la sânge, era trimis la cerșit și la furat prin curțile sau pământurile sătenilor, în plină noapte.
Sătul de chinurile trăite, David își ia lumea în cap și fuge de acasă. Și fiindcă tratamentul pentru problemele lui mentale se terminase odată cu reîntoarcerea lui în familie, David ajunge să nu mai discearnă realitatea din jurul lui.
            “M-am urcat pe un tren și am plecat. Habar n-aveam unde merg dar fugeam de viața chinuită pe care o trăiam acasă. Mi-am dorit mereu părinți adevărați care să aibă grijă de mine și să mă educe astfel încât să ajung și eu un om ca voi, angajat undeva, îmbrăcat frumos, cu casa mea. Am umblat prin toată țara, când mă prindeau controlorii mă coborau la prima stație. Dormeam prin gări, prin parcuri și mâncam din gunoaie resturi. Muream de frig iarna. Am fost și prin Constanța. Eram un boschetar defect cu capul de care toată lumea își bătea joc”, povestește David.
            Consideră că a suferit ca Isus pe cruce însă nu se victimizează, dimpotrivă. Crede că Dumnezeu e bun, că a vazut câte a indurat de mic copil și că tot EL l-a ajutat să ajungă la Adăpostul de noapte din subordinea Primăriei iar apoi la Asociația Stea. De câțiva ani doarme la dăpostul de noapte și lucrează ocazional la vaci, oi, capre, pe la țară. Dar nu are un loc de muncă constant tocmai din cauza problemelor mentale de care suferă. “Nu pot să mă controlez mereu, mă enervez foarte repede și vorbesc urât cu cei din jur. Apoi îmi pare rău dar nu prea mai am ce face. Poate sunt defect și din cauză că am tot primit lovituri în cap”, se scuză oarecum tânărul.
            Atât la Adăpostul de noapte cât și la Asociația Stea a învățat ca trebuie să respecte niște reguli, că trebuie să-i respecte pe cei din jur, că nu vrea nimeni să-i facă rău ci doar să-l ajute. De mai bine de un an , David a fost inclus în proiectul de terapie prin horticultură, numit Grădina Stea. Îi place foarte mult ceea ce face: să are, să semene, să taie iarba, să ude plantele.
„Am evoluat foarte mult, lucrez cu plăcere, mi-ați întins o mână de ajutor și mi-aș dori să vă ajut și eu”, spune David.

               Și-a găsit un sens în viață, și-a găsit o pasiune și poate în sfârșit vedea roadele muncii lui. Legumele frumoase și gustoase din Gradina Stea și zâmbetele și felicitările clienților atunci când David livrează coșuri la domiciliu.

Niciun comentariu:

Mirela Molnar de la Asociația Stea a obținut premiul I pentru asistentul social al anului, categoria incluziune socială – economie socială

  Ateneul Român a găzduit luni seara Gala Națională a Excelenței în Asistență Socială, ediția a VII-a, a cărei gazdă a fost Andreea Marin. ...