A venit pe
lume intr-o zi frumoasa de primavara, in urma cu 27 de ani. Se considera insa o
“greseala” pentru ca asta l-au facut parintii sa simta. Mama, o tanara la inceput de drum, cu un serviciu
stabil, care locuia cu parintii sai… Tatal, seful mamei lui, un barbat insurat
si cu copii… “Greseala” nu a reprezentat-o legatura amoroasa a celor doi
“adulti” ci rodul acestei relatii, un suflet nevinovat care a aparut dupa 9
luni de zile. A fost abandonat in spital de propria mama la nastere, refuzat de
tatal lui, dupa care au urmat anii de plimbari de la un centru de plasament la
altul: Alba Iulia, Nisipeni, Cauas. Amintiri din copilaria
fara familie? Batai pana la invinetire de la cei mai mari pentru ujina, o
bataie pana la lesin de la un profesor pentru ca pe copilul din povestea
noastra nu-l ducea capul mai mult, dupa cum a spus si el, cateva pupicuri sau
imbratisari de la doamnele angajate ale centrelor de plasament prin care se
peridase baiatul si.... cam atat.
Si cum nimic nu
este intamplator in viata, la varsta de 14 ani, baiatul afla ca are totusi o
mama, un bunic, o bunica si un unchi. Si ia legatura cu ei. In timp ce mama nu
vroia sa auda de el, bunicul si unchiul sau au luat atitudine iar in urmatorii
5 ani, adolescentul a devenit barbat in sanul familiei de care fusese privat
timp de 14 ani. Insa atitudinea propriei mame de respingere si cateodata chiar ura
l-au determinat pe tanar sa-si ia viata in maini de unul singur.
A locuit timp de 2 ani la un centru de
tranzit din Satu Mare, timp in care a lucrat si si-a adunat ceva banuti, insa
nu suficienti pentru a fi independent, iar contractul pe perioada determinata l-a
obligat sa caute ajutor in alta parte.
“Am ajuns la
Asociatia STEA datorita directorului de la locul meu de munca. Echipa de aici
m-a luat cu mult drag, mi-a oferit un loc in locuinta protejata si mi-a dat pur
si simplu o sansa”, povesteste tanarul.
A locuit 3 ani jumatate la Asociatia
STEA, timp in care a beneficiat de tot
sprijinul pentru ca el sa-si poata pune salariul deoparte. A avut parte de
consiliere psihologica, indrumare, activitati educative. Avea 25 de ani cand a inchiriat o garsoniera si a
inceput viata pe cont propriu. “Primele 6 luni Asociatia STEA mi-a platit
chiria, avand astfel posibilitatea sa economisesc din banutii pe care ii
castigam. Datorita Asociatiei, am facut si un curs de stivuitorist si unul de
calculatoare, si tot echipa de la Stea m-a convins sa ma inscriu la liceu, eu
avand profesionala”, spune tanarul.
Datorita cursurilor facute, tanarul a obtinut un loc de munca mai bine platit,
isi continua studiile si vine zi de zi, inainte sau dupa orele de serviciu, la
Asociatia STEA care pentru el inseamna ACASA, chiar daca de 2 ani traieste
independent.
Ce s-ar fi
intamplat daca nu ajungea la Asociatia STEA? “Nu stiu, sincer, nici nu pot sa
ma gandesc. Ei mi-au oferit tot, m-au invatat, mi-au fost mama, tata,
prieteni...”, spune tanarul.
Ce vise,
sperante, planuri are pe viitor? “Muncesc si adun bani ca sa am o casa a mea.
Apoi ma pot gandi la o familie, la copii. Dar pentru mine este foarte important
sa pot sa le ofer ceva, asadar, pana nu voi avea baza, nu-mi voi intemeia o
familie”, se destainuie tanarul. De ce? “Pentru ca nu vreau ca copilasii mei sa
ajunga acolo unde am fost eu, daca nu am conditii sa ii cresc!”
0 Comments