Interviu cu secretarul general al Solidarite Enfance Roumanie (SER) Franta

         Cand l-am cunoscut, prima impresie si-a spus cuvantul. Rar mi se intampla sa vad o persoana a carei privire sa-mi inspire o imensa bunatate si blandete... Ne-am strans mana si ne-am prezentat. In fata mea aveam un tanar de 24 de ani, student la psihologie, un voluntar francez. Era familiarizat cu Asociatia STEA, cu echipa si cu beneficiarii. Apoi am aflat ca mai fusese aici de nenumarate ori...

          Melki Andres TSEDEQ este secretarul general al organizatiei franceze Solidarite Enfance Roumanie, una dintre organizatiile din strainatate care sprijina financiar Asociatia Stea. O persoana care a umblat prin lume, care cunoaste problemele cu care se confrunta societatea romaneasca, o persoana care prin ceea ce reprezinta ajuta si aduce zambete pe chipurile celor cu care intra in contact. Tocmai de aceea, l-am rugat sa-mi raspunda la urmatoarele intrebari:

-         De cand cunosti Romania?

M.A.T. – Prima oara am fost la Asociatia STEA si implicit in Romania de Craciun, in anul 2008. De atunci am mai fost de inca 13 ori, dar am vizitat si alte locuri in afara de Satu Mare.

       - Cum vezi romanii si Romania?

       M.A.T. – Sincer, este mare pacat ca situatia actuala este asa cum este. Eu nu vin aici doar pentru a face voluntariat. Imi plac foarte mult oamenii de aici, tara asta. Pacat insa ca romanii, desi au un mare potential, nu si-l valorifica pentru a-si putea imbunatati viata, actiunile si directiile. Deseori, dupa o vizita in Romania, povestesc cu voluntarii francezi si mereu ramanem profund impresionati de ospitalitatea romanilor. Adevarul este ca nicaieri in lume nu am vazut o asemenea ospitalitate ca si in Romania, desi am vizitat 20 de tari pana in prezent.

       - Ne poti spune daca ai avut parte de vreo experienta profunda, in calitate de voluntar, care sa te marcheze...

     M.A.T. – In general, toate experientele traite pana acum, fie ca am fost voluntar in Romania sau in India, au fost destul de profunde. Insa o poveste a unui alt voluntar francez, despre un orfelinat din Romania, m-a marcat foarte mult. Nu am sa povestesc despre asta insa pot spune ca este unul din motivele pentru care am venit in Romania si continui sa o fac si in prezent.

-  Timp de o saptamana, in perioada 3 – 10 iulie 2013, ati dormit, tu si cei 4 francezi din echipa voastra,  la Asociatia STEA, ati mancat cu acesti copii si tineri beneficiari, v-ati spalat in acelasi loc etc., desi puteati sa stati intr-un motel sau hotel....

     M.A.T. – Asa este... Cand pornim din Franta, venim cu gandul ca avem la dispozitie un timp limitat de a petrece timpul cu acésti copii si tineri fara adapost sau aflati in situatii de risc. Asadar, nu ne mai gandim la altceva decat sa ne bucuram de fiecare moment alaturi de ei. Se intampla si un lucru extrem de interesant: cand vin cu echipe de voluntari, francezii pornesc cu gandul sa ii ajute pe acesti copii si tineri. Insa odata ce ajung aici, se cunosc, afla despre problemele lor si interactioneaza, se intampla ca in final sa devina prieteni buni si EGALI, nu mai exista diferente de niciun fel. Gandind asa, simtind asa, facem aceleasi lucruri cu ei si langa ei.

- Ce inseamna pentru tine voluntariatul si munca cu aceste persoane?

M.A.T. – Voluntariatul pentru mine inseamna un pas pe care fiecare ar trebui sa-l faca pentru a-si dezvolta capacitatile, aptitudinile, viziunea asupra vietii. Odata ce incepi sa faci voluntariat, ai facut un pas inainte. Apoi iti stabilesti obiectivul: sa ajuti oamenii. In mod miraculos, se intampla sa primesc mai mult de la viata decat ofer. Cel putin asa am impresia. Cand am ajuns inapoi in Franta, dupa prima experienta la Asociatia STEA, am simtit ca n-am facut destul. Ne-am intors in urmatorul an si am oferit mai mult din punct de vedere al interactiunii noastre cu copiii si tinerii strazii, am fost mai putin egoisti si vroiam sa devenim mai buni in fiecare zi, in fiecare saptamana. Si continuam sa facem eforturi sa devenim mai buni in ceea ce facem an de an. Voluntariatul este un lucru pe care-l fac in primul rand pentru mine, din suflet, si imi face o mare placere. Este si o cale de a deveni responsabil, de a invata multe lucruri noi....

- Apropo de asta...eu invat in fiecare zi de la ei cate ceva, de exemplu sa ma bucur de lucrurile mici, care inainte de a lucra cu ei mi se pareau nesemnificative. Tu ai invatat ceva?

M.A.T. – Pot sa spun ca am invatat diverse lucruri. De exemplu sa am rabdare... Ei traiesc in conditii grele si totusi o fac cu rabdare, cu calm, fara sa grabeasca sau sa precipite anumite situatii. Am invatat si sa glumesc mai mult, sa tratez viata cu umor, in general, asa cum o fac ei. Asa infrunta viata pe care o au, cu mult umor. Intr-adevar, am invatat si mereu invat cate ceva de la ei si asta ma bucura enorm de mult.

- Melki, iti multumesc mult pentru timpul acordat si ne vedem la anul! Iar daca ai vreun sfat pentru tinerii romani care ar putea face voluntariat si totusi nu fac....

M.A.T. – Am sa le transmit ceea ce le spun si tinerilor francezi: sa vina la Asociatia STEA, sa-i cunoasca pe beneficiari, sa le asculte povestile de viata si sa vada cum traiesc. Iar dupa aceea, ramane la latitudinea lor...