Puterea de a zâmbi și iubi, după 28 de ani de suferință

          Cine ajunge s-o cunoască, o îndrăgește instantaneu. E mereu cu zâmbetul pe buze și în căutare de atenție și afecțiune. Se numește V.K, are 28 de ani, și face parte din programul de terapie prin horticultură al Grădinii Stea.

           Povestea ei este una nefericită, de când a venit pe lume. A fost abandonată la naștere și a crescut într-un centru de plasament. Nu știe cum e să fie mângâiată, nu știe ce înseamnă MAMA și TATA, nu i-a șters nimeni niciodată lacrimile, copilaș fiind, atunci când suferea. Nu i-a alinat nimeni durerea sufletească și fizică atunci când supraveghetorii de la centru sau copiii mai mari o băteau. Îndura și tăcea.

            Primea bătaie pentru că nu ceda felul 2 unuia mai mare sau că refuza să spele chiloții și ciorapii celor trecuți de vârsta pubertății. Primea bătaie atunci când greșea, de la cei în grija cărora se afla.

            A făcut doar 8 clase din pricina problemelor mentale de care suferă iar la 18 ani s-a trezit în stradă, fără o direcție în viața. „Dormeam pe unde puteam, pe bănci în parcuri, prin scări de bloc. Cerșeam ca să-mi cumpăr ce aveam nevoie”, își amintește V.

Frigul și condițiile mizere îndurate și-au pus amprenta pe sănătatea mentală și fizică a fetei. Dovadă, chiar și în timpul verii, la peste 30 de grade, V. se-mbracă cu cel puțin două rânduri de haine.

Timp de patru ani a pribegit pur și simplu, căutând un loc în care să fie primită și ajutată. Apoi a găsit oameni cu suflet la Adăpostul de Noapte din subordinea Primăriei, unde a primit un pat, iar ziua a ales să vină la Centrul de zi al Asociației Stea. Îi place să se implice la activitățile de la centru, să participe la acțiunile organizate în comunitate, a fost în tabere etc. Dar cel mai mult îi place ...”să ud grădina, să am grijă de legumele de la sere, să curăț de buruieni”, spune tânăra.

             La întrebarea care a fost momentul cel mai urât pe care l-a trăit, răspunsul a venit repede : “Când am fost bătută!”. Se-ntristează și continuă: “Bătută de soartă. Iar eu nu am nici o vină că am probleme cu capul. Știi, cu noi lumea se comportă urât câteodată. Dar voi aveți suflet și ne ajutați. Și cel mai mult îmi place că ne-ați dus în Franța în excursie și vreau să mai merg acolo, cu voluntarii francezi. Ei ne iubesc”, adaugă V.

             Datorită demersurilor personalului de la Adăpostul de Noapte, tânăra a obținut un loc la Azilul de bătrâni iar situația ei s-a aranjat in sfârșit. Este fericită acum pentru ca dimineața vine la Asociația Stea iar dupa-masa se retrage în locul numit „acasă”.

Timp de 28 de ani, V. a îndurat multe nedreptăți, suferințe, umiliri. Dar cu ajutorul celor din jur, și-a găsit un loc al ei și o muncă la Grădina Stea care o împlinește sufletește. Vrea ca viața ei să rămână așa pentru că acum se simte utilă și mândră de ceea ce face.

Grădina Stea este un proiect sponsorizat de Fundația PACT, cu sustinerea financiara a OMV Petrom, in cadrul programului de finantare ”Idei din Țara lui Andrei”.