luni, 17 iunie 2013

Copilul nimanui, devenit adult, si-a gasit nu doar un loc de munca ci si o adevarata familie

           Suflet abandonat in spital, la doar cateva ore dupa ce a venit pe lume, Gabriela are acum 29 de ani, este beneficiara a Asociatiei STEA si soarta i-a scos in cale nu doar un loc de munca ci si o adevarata familie care a primit-o cu mult drag, dandu-i-se astfel posibilitatea de a reusi in viata. Dar sa-i urmarim traseul vietii...





         Nascuta la Carei, intr-un spital unde a fost abandonata de mama din cauza saraciei, Gabriela a avut o copilarie urata. Tata ei a decedat cu putin inainte ca acest suflet sa vina pe lume. Dusa din spital la un orfelinat Gabriela si-a petrecut primii 14 ani din viata inchisa la propriu. “ Nu eram deloc fericita, supraveghetorii se comportau urat cu noi. Nu ne lasau sa iesim din zona institutiei si ori de cate ori primeam ajutoare de la straini, angajatii le luau si le duceau acasa, iar noi nu ne puteam bucura de daruri. Nu am fost deloc educati, iar cele care in mod normal erau platite sa aiba grija de noi nu faceau decat sa se comporte urat si sa ne tina inchisi ca pe niste animale in gradina zoologica ”, isi aduce aminte Gabriela cu lacrimi in ochi.

         Ar vrea sa uite acea perioada din viata ei, insa societatea are grija mereu sa-i aduca aminte cine este, de unde vine si ce posibilitati poate avea un copil abandonat devenit adult, privat de afectiune care reprezinta conditia primordiala pentru o crestere si educatie armonioasa.

Viata ei insa s-a schimbat cand a fost trimisa in Brasov, la o scoala profesionala, unde locuia intr-un internat de fete, cei de acolo se comportau frumos si, mai presus de toate, nu mai era inchisa intre 4 pereti ci avea libertate.

      Intoarsa acasa, la 18 ani, a fost primita la Asociatia Foyer – centru de tranzit, unde a locuit aproape 2 ani. In acest timp si-a gasit un loc de munca insa slab platit, ceea ce a impiedicat-o sa isi puna deoparte ceva pentru a reusi sa isi ia o chirie si sa aiba o viata normala. Acolo l-a intalnit pe K, de care s-a indragostit si din aceasta iubire a rezultat micutul G. Frustrarile faptului ca nu reusea nicicum sa “razbeasca” in viata, desi avea cazare, masa si un serviciu stabil, chiar daca castiga prea putin, si-au spus cuvantul la un moment dat. Gravida in cateva luni, a intrat intr-o depresie puternica si si-a luat lumea in cap, parasind Asociatia Foyer si alegand sa traiasca pe strazi. “Nici acum nu stiu ce s-a intamplat cu mine. Probabil dezamagita de viata mea, am luat decizia sa ma pedepsesc, fara sa ma gandesc la consecinte. Noaptea dormeam pe banci in parcuri, ziua mergeam la munca, insa evident ca am pierdut si job-ul, traind in conditiile in care am trait”, povesteste Gabriela. Daca ar fi avut o mama careia sa ii confeseze trairile, probabil Gabriela ar fi reactionat astfel. Nestiind insa cum sa gestioneze frustrarile si complexele de a fi privita ciudat, in primul rand pentru ca e de etnie rroma, in al doilea rand pentru ca e migniona, Gabriela a reactionat cu totul gresit, platind astfel pretul alegerii facute. Dar Dumnezeu nu a lasat-o pe strazi gravida. Un medic ginecolog a vazut-o in ce hal isi ducea zilelele si a ajutat-o sa intre intr-un centru pentru femei gravide, unde primea un acoperis deasupra capului si mancare. Dupa ce l-a adus pe lume pe micutul G., date fiind conditiile de viata, a fost nevoita sa incredinteze copilul mamei lui K., care locuieste intr-o cocioaba mica in apropiere de Satu Mare. Nefind loc pentru toti acolo, Gabriela a ajuns sa doarma la Adapostul de noapte iar ziua sa munceasca ocazional sau chiar sa cerseasca pentru a-si asigura cele necesare gurii.

        De doi ani a fost primita in apartamentul social al Asociatiei STEA. Doi ani in care a lucrat pe unde a putut, pe bani marunti si de multe ori si fara sa fie platita. Doi ani in care s-a rugat la Dumnezeu sa primeasca o sansa si sa poata sa-si ia copilul langa ea, sa poata sa-i ofere ceea ce e necesar, cel mai mult dragoste si afectiune, lucruri de care ea a fost privata in viata. Doi ani in care a trait cu iluzii si sperante, cu dezamagiri si deziluzii legate de atitudinea societatii fata de cei “ca ea”. Si totusi a avut o familie, Asociatia STEA, familie care i-a oferit consiliere psihologica, educatie, suport moral si afectiv etc.



Astazi suntem incantati sa ii impartasim povestea deoarece avem un Happy End: Gabriela, prin intermediul parintelui Olimpiu Blideran din Livada Mica, a fost primita de familia Covaci din Huta Certeze la Pensiunea lor Agroturistica. Un loc mirific, in mijlocul naturii, unde Gabriela ii ajuta pe proprietari la treburile zilnice in marea gospodarie.

“Aici, am gasit nu doar un loc de munca ci si o adevarata familie. Acesti oameni ma trateaza cu multa afectiune, imi vorbesc frumos si nu simt nicio clipa ca as fi angajata, dimpotriva, parca fac parte din familia lor”, ne-a povestit Gabriela in timpul vizitei pe care i-am facut-o recent.

Desi, in linistea naturii cateodata ii lipseste “balamucul” de la Asociatia STEA, adica beneficiarii cu care a indurat si bune si rele, timp de ani de zile, si de dorul carora mai varsa cate-o lacrima din cand in cand, Gabriela e fericita, in sfarsit: sta intr-un loc pe care poate sa-l numeasca acasa, are un serviciu si urmeaza sa isi duca copilul acolo, urmand sa-l inscrie la scoala de la toamna, in clasa I.


Si iata cum un suflet, care parea destinat unei vieti teribile, fara nici o sansa de a trai normal, si-a gasit locul, intre dealuri si paduri, langa o familie de credinciosi care au ales sa o “adopte” atat pe ea cat si pe copilasul ei.

0 Comments