luni, 3 octombrie 2016

“Voluntariatul la Stea m-a învățat să valorez viața, oricum ar fi ea”, Iulia Mercea

         Când a venit prima oară la Asociația Stea era o copiliță jovială, plină de energie și cu multă dorință de implicare. Venise împreună cu diriginta și cu un grup de colegi, elevi la Colegiul Economic „Gheorghe Dragoș” din Satu Mare. Erau doar pe la sfârșitul clasei a IX-a dar au hotărât ca timpul lor liber să-l dedice copiilor și tinerilor străzii. Erau niște oameni frumoși care doreau să ajute, să învețe și să socializeze.
        Începutul n-a fost unul foarte ușor. Munca cu persoanele defavorizate este una dificilă, rămâne doar cine este atât de deschis sufletește încât poate să treacă peste situațiile tensionate pentru a-și continua misiunea, aceea de a servi unei cauze nobile.
       Iar Iulia Mercea (19 ani) a rămas. A rămas pe toată perioada liceului și continuă să rămână voluntar la Stea chiar dacă în prezent este studentă la Cluj. “Fuge” la Stea ori de câte ori timpul îi permite, ori de câte ori o solicită echipa și se poate spune cu certitudine ca a fost și este unul dintre voluntarii cei mai dedicați pe care Asociația Stea i-a avut vreodată.
         Deși și-a început voluntariatul pentru a ajuta, Iulia a descoperit în timp, ca mulți alți voluntari care ne-au trecut pragul, că a primit și primește mult mai mult decât a oferit, sentimente care nu pot fi exprimate în cuvinte. Iar pe langă stările sufletești pozitive, Iulia a aflat ce înseamnă realitatea în care trăiește:
„Am învățat de fapt ce înseamnă realitatea, cum trăiesc oamenii săraci, e o cu totul altă lume. Știi că există dar ești undeva paralel cu ea. Aici la Stea faci parte din această realitate, nu ai cum s-o negi sau să te ascunzi de ea. Te lovești zi de zi și asta te învață multe lucruri. Odată ce ajungi să-i cunoști pe oamenii ăștia, să lucrezi cu ei, nu ai cum să-i mai uiți. Am devenit mai puternică și mai încrezătoare în mine văzându-i cum trăiesc. În mediul lor, nu știi niciodată ce le aduce ziua de mâine, dar ei rămân totuși senini și apreciază fiecare clipă pe care o trăiesc”, povestește Iulia.
Așadar, deși nu avea decât 15 ani când a început să ajute echipa și beneficiarii Asociației, tânăra și-a petrecut adolescența oferindu-și timpul liber și energia celor care aveau nevoie de oameni ca ea. Și binecuvîntează fiecare zi în care a atins viețile celor din jur.
La Stea a putut să-și pună ideile în practică, a putut să-și dezvolte creativitatea. A fost un copil energic, căruia i-a trebuit un loc în care să meargă și să spună, cităm: “Fraților, îmi pun energia pe tavă, luați-o și faceți ce vreți cu ea, folosiți-mă”. Iar echipa Stea a fost încântată să valorifice la maximum energia și potențialul tinerei.

Alte beneficii, ca și voluntar la Stea, aparte de împlinirea sufletească?
“Am cunoscut oameni minunați, majoritatea voluntari francezi sau din Italia. Am ajuns să am mai mulți prieteni străini decât români. Vorbim constant și mă invită mereu la ei. Am învățat engleză foarte bine, fiind nevoită să comunic cu străinii care făceau și ei voluntariat la Stea. De asemenea, înțeleg și franceza, chiar dacă la început mi se părea imposibil, deoarece francezii vorbesc foarte repede. Mi-am format caracterul și am învățat foarte multe lucruri care-mi vor fi folositoare pentru tot restul vieții”, spune Iulia.

Care a fost cel mai frumos moment la Stea?
 „Au fost multe asemenea momente dar de unul o să-mi amintesc mereu. Eram la sfârșitul clasei a XII-a și am cumpărat niște fursecuri pentru beneficiarii de la Stea. Împreună cu ceilalți colegi ai mei care au fost și ei voluntari la Stea urma să ne luăm rămas-bun căci fiecare dădeam la facultate și urma evident marea desparțire. Am plâns toți, noi și beneficiarii. Se formase o legătură sufletească puternică și acuma îi anunțam că ne despărțim. A fost foarte intens”, își amintește tânăra.

Ce le-ai spune tinerilor care nu sunt implicați în acțiuni de voluntariat?
“Beneficiile voluntariatului vin în timp. În primul rând este vorba de socializare. În al doilea rând, începi să te gândești la viitorul tău. Și, nu în ultimul rând, dacă nu faci nimic ACUM ca să-ți ajuți semenii, când o vei face?!?

Iar noi, echipa și beneficiarii Stea, mulțumim Iuliei Mercea, Denissei Gâscă, Izabellei Pandi, Denisei Bărbulescu și lui Alex Hebe, precum și unui om cu suflet mare, profesoara Violeta Bran, pentru toate clipele petrecute alături de noi!








0 Comments