La doar 21 de ani, Alexia Bernard are în spate
cinci ani de voluntariat. A ales sa urmeze cursurile unei facultatăți pentru a deveni asistent social
iar ultimul an și l-a petrecut la Asociația Stea, într-un stagiu de voluntariat
prin Serviciul Civic – un program al statului francez care oferă tinerilor
posibilitatea de a câștiga experiență în domeniul lor de interes.
Atrasă din adolescență de munca cu
categoriile defavorizate de persoane, Alexia a lucrat de la 16 ani cu persoane
cu handicap, cu copii aflați în conflicte cu familiile lor, cu săraci la un
centru de zi în Franța. «Munca la centrul de zi era asemănătoare cu ceea ce faceți
voi aici, la Stea. Și acolo se punea baza pe igienă (să le oferim posibilitatea
de a se spala, haine de schimb, produse de igienă și alte lucruri necesare),
după care treptat îi redirecționam înspre instituțiile abilitate. La fel ca și
noi, și Asociația Stea este o punte de legătură între stradă și serviciile
sociale», povestește Alexia.
Dornică să
experimenteze munca și în altă țară, Alexia a optat pentru stagiul de
voluntariat în Satu Mare. Și acum, dupa un an petrecut în mijlocul copiilor și
tinerilor săraci, nu regretă nici o clipă alegerea făcută.
“Am învățat o
altă limbă, cultură, mi-am deschis orizonturile, am experimentat fel și fel de
situații. A fost frumos la Stea pentru că echipa este deschisă la idei noi, la
sugestii. Am putut să ne punem în practică ideile. Stagiul acesta m-a făcut să
capăt mai multă încredere în mine, mă întorc acasă mai bogată din toate
punctele de vedere, mai ales sufletește”, mărturisește tânăra.
Despre suflet
după experiențele la Stea?
“Este foarte
important pentru mine sa-mi ajut semenii. Dacă am reușit să ating frumos viața cuiva, sunt
împăcată sufletește. Este ca un tablou: punem sămânța și așteptăm să iasă
planta. Uneori iese repede, rezultatele se văd rapid. Alteori durează și ani de
zile. Problema este că în munca unui asistent social nu se văd rezultatele
imediat. Lumea se așteaptă la minuni dar cine lucrează în acest domeniu știe că
uneori e nevoie de ani și ani pentru a salva destinul unui om. Și dacă am
reușit să ajutăm, oricât de puțin, suntem fericiți. Când tu ajuți pe alții, de
fapt te ajuți pe tine. E vorba de comunitate și solidaritate”, conchide Alexia.
Atașată de copiii
cu care a lucrat aici, tânăra regretă despărțirea de ei. Ar fi vrut să rămână,
să le urmărească evoluția. Munca ei cu persoanele defavorizate va continua în
Franța și este hotărâta ca intr-o zi să se întoarcă la Stea.
0 Comments