Mezinul familiei Stebo, Gergo, are cum 21 de ani, si frecventeaza Centrul de zi al Asociatiei STEA. Este aici, la noi, pentru a primi sansa la o viata normala.... O viata pe care majoritatea dintre noi o avem, dar multi au fost privati de ea.
I-am ascultat povestea si v-o impartasim si voua.
La 7 ani, cand baieteii viseaza la Batman si Zoro, cand copiii se pregatesc alaturi de parinti cu entuziasm pentru prima zi de scoala, cumparand rechizite si hainite noi, Gergo a fost dus fara nicio explicatie de catre parintii lui intr-un loc nou, afara din oras. Acel loc nou, avea sa afle ulterior Gergo, era Centrul de plasament din Odoreu.
“- Ce se intampla aici? Unde sunt?”, a intrebat copilul.
“ – Te-au lasat parintii tai aici, te vei obisnui, este un orfelinat”, i s-a raspuns de catre una dintre angajatele Centrului.
De atunci, Gergo n-a mai pus intrebari. Nu mai stia nimic de surorile si fratii lui, nu stia de ce mama venea din cand in cand in week-end la el si plangea fara insa a da multe explicatii. Dar s-a obisnuit si asta era tot ce conta. A facut clasa I la Scoala generala din Odoreu, iar dupa un an a fost luat si dus fara explicatii la Halmeu, la Centrul de plasament de acolo. “La inceput m-am panicat caci nu stiam ce se intampla. Ma obisnuisem la Odoreu si iar mi se intampla ceva. Dar m-am linistit si m-am bucurat cand la Halmeu le-am revazut pe surorile mele, care ma asteptau. Imi regasisem o parte din familie....”, povesteste Gergo.
Asa au trecut 3 ani , timp in care Gergo locuia in mijlocul marii familii de copii abandonati sau orfani. Dar atata vreme cat le avea pe surorile lui mai mari aproape, era in regula. Suferea insa teribil. Suferea pentru ca stia ca a fost abandonat pentru ca mama lui, singura care aducea un venit in casa, suferea la randul ei ca nu avusese posibilitate sa-si tina puii langa ea, sa le ofere ceea ce orice mama si-ar fi dorit sa ofere copiilor ei. Suferea din pricina alcoolismului tatalui sau care de altfel era om bun, insa nu putea sa tina un loc de munca stabil din cauza viciului. Gergo mai suferea ca-si vedea mama aproape in fiecare week-end, cand ea venea sa-i caute la Centrul de plasament, tot mai slaba, mai trista, mai indurerata. O iubea extrem de mult si nu o condamna ca il abandonase Statului. Se multumea cu micile si putinele imbratisari si mangaieri la sfarsiturile de saptamana in care ea reusea sa ii viziteze. Insa la putin timp dupa ce Gergo a implinit 12 ani, mama nu a mai venit. A asteptat-o un week-end, apoi altul, dar ea nu mai venea. Supararea surorilor lui l-au facut sa banuie ca ceva nu e in regula. Si pana la urma i s-a spus:
“- Mama ta a murit de cancer!”
Scurt, sec si la subiect. Atunci Gergo a luat o pauza. Timp de o luna s-a inchis in el, fara sa scoata un cuvant. Suferea atat de mult incat nu stia cum sa gestioneze situatia, decat sa planga. Iar dupa o luna, a continuat sa viseze la mama lui, sa-si imagineze ca povestesc, sa se gandeasca ca va fi mare, va cunoste o fata pe care sa o iubeasca si sa-si intemeieze o familie, sa lupte sa faca ceva in viata iar mamica lui de acolo de Sus, sa-l priveasca si sa fie mandra de el.
La nici 3 ani de la moartea mamei sale, s-au prapadit si tatal sau si bunica lui, tot rapusi de cancer.
Anii au trecut iar Gergo a iesit la varsta de 18 ani din Centrul de plasament si cautandu-si rostul in viata. S-a angajat cu contratct de 6 luni la o fabrica din Satu Mare, iar venit obtinut i-a permis sa plateasca o chirie intr-o garsoniera si sa se gestioneze pentru a supravietui. Insa dupa ce a ramas fara locul de munca la fabrica, nu si-a mai permis chiria si nici nu a gasit alt loc de munca care sa-I permita sa plateasca 90 de euro pe luna pentru o garsoniera. A lucrat periodic la spalatorii de masini, insa pe bani marunti, a locuit o perioada la una dintre surorile lui insa din septembrie 2012 doarme la Adapostul de noapte din Satu Mare.
Este un tanar micut de inaltime, blond cu ochi frumosi albastri. Un baiat harnic si cu mult mult bun-simt. Vine la Asociatia STEA de mai bine de un jumatate de an si continua sa ajute la treburile “casei” dar si sa participe la activitati. La intrebarea ce inseamna pentru el Asociatia STEA, Gergo a spus:
“Aici am invatat sa fac multe lucruri pe care inainte nu le stiam, de exemplu suporturi de flori. Aici cand am porbleme pe care nu stiu cum sa le rezolv, vin si intreb, mi se dau sfaturi, sunt consiliat. De cand vin aici, sunt mai vesel. Activitatatile pe care le facem impreuna, competitiile sportive, piesele de taetru, spectacole sau iesiri in comunitate, toate ma fac sa simt ca apartin unui grup, sau a unei familii, ca am cu cine vorbi, pe cine ma baza, ca este cineva care sa ma asculte”.
Saptamana trecuta, Gergo si-a gasit un loc de munca ca agent de paza. Asociatia STEA i-a oferit un telefon mobil care ii este indispensabil in aceasta meserie iar in cateva zile urmeaza sa beneficieze de servicii rezidentiale in apartamentul social, alaturi de ceilalti patru tineri care urmeaza a fi integrati in societate.
0 Comments