vineri, 26 iulie 2013

O vizita speciala a membrilor Grenoble Isere Roumanie, la Asociatia STEA

                 Cand am fost anuntata ca vom primi vizita a 4 membri ai organizatiei Grenoble Isere Roumanie, una dintre sustinatoarele Asociatiei STEA de peste hotare, am avut oarecum emotii. Nu stiu de ce, ma gandeam la o vizita “oficiala” insa in momentul in care au intrat pe usa si le-am vazut chipurile, emotiile au disparut instant. Am cunoscut patru persoane minunate, care, trecute de prima varsta, emanau atata energie si caldura incat instant am simtit ca putem fi prieteni, fara a sti nimic unul despre celalalt. Le-am observat atitudinea, reactiile, modul in care ne priveau beneficiarii... Oameni simpli, de o bunatate aparte, cu zambetul pe buze si hotarati sa continue ceea ce fac pentru noi si pentru multi alti romani....

                            

                Astfel, i-am cunoscut pe Jean-Louis si Marie Cheval si pe Guy si Regine Maurel. Sunt 4 dintre cei 100 de membri ai Grenoble Isere Roumanie (GIR), o asociatie creata in 1991. Mi-au povestit cum a luat nastere GIR. Un amanunt pe care nu-l stiam si totusi face parte din istoria noastra, a romanilor. Faptul ca Ceausescu dorise in ultima perioada a dictaturii sale sa desfiinteze 8000 de sate din Romania a creat mare valva la nivel international. In urma unei cereri din partea organizatiei Operation Village Roumania, cateva persoane cu suflet mare s-au mobilizat cautand metode ca sa salveze satele romanesti. A fost o mobilizare extraordinara, potrivit celor spuse de catre membrii GIR, caci fiecare sat din zonele care intrau in acest proiect a “adoptat” cate un sat din Romania, jucand astfel un rol de parinte pentru cei de la noi. Imediat dupa caderea comunismului, GIR a trimis in decurs de 4 ani sute de camioane cu ajutoare in toate regiunile din Romania, ajutand mii si mii de nevoiasi.



De ce Asociatia STEA?

             In anul 2005, presedintele GIR, Pierre Bages, alaturi de Benedicte si Claude Farges, au vizitat Centrul de zi al Asociatiei STEA. Cuplul francez a fost atat de impresionat de munca echipei STEA cu copiii si tinerii strazii incat au hotarat sa ajute asociatia indiferent daca o vor face sau nu prin Grenoble Isere Roumanie. Bineinteles ca membrii GIR au fost entuziasmati de initiativa astfel incat s-a nascut nu doar un parteneriat solid si durabil ci si o prietenie intre cele doua organizatii, o excelenta colaborare atat pe partea umanitara cat si pe partea de schimburi de experienta, schimburi culturale etc.
          Un obiectiv major al organizatiei franceze este integrarea rromilor in societatea romaneasca. “Sunt foarte multi rromi care au plecat din Romania in Occident, crezand ca vor gasi o viata mai buna, dar este dramatic sa vezi ca nici in alte tari situatia lor nu se schimba, traiesc in aceleasi conditii ca si in Romania sau chiar mai rau. Ajung sa faca prostitutie fete tinere in loc sa mearga la scoala in tara lor, traiesc in conditii mizere si ajung sa comita ilegalitati ca sa poata sa supravietuiasca. Pentru noi este dureros sa vedem asemenea lucruri, este normal sa se integreze, sa studieze, sa munceasca si sa traiasca in tara de origine caci mirajul Occidentului este inselator”, a mai spus Marie-Claude Cheval.
          Peste 85% dintre beneficiarii Asociatiei STEA sunt de etnie rroma. Tocmai din acest motiv, GIR va continua sa sustina in continuare munca echipei STEA care se ocupa de educarea si integrarea copiilor si tinerilor strazii, ajutandu-i sa-si construiasca un viitor mai bun.


Pentru GIR, Romania este....


                                 

                  Membrii Grenoble Isere Roumanie sunt oameni care au invatat sa nu judece, sa nu atace, sa nu critice ci sa faca ceva ca sa schimbe lucrurile. Deviza lor: “GIR este deschisa la toate formele de initiative fata de Romania si fata de romani” iar pentru GIR, Romania este asa: o istorie turmentata; o limba latina care faciliteaza schimburile; persoane care au marcat arta si cultura – Brancusi, Ionescu, Enescu etc.- obiective turistice specifice – lacuri sarate, izvoare termale, manastiri pictate, biserici de lemn – o ospitalitate extraordinara, numerosi studenti romani in Grenoble s.a.m.d.
                 Printre obiectivele organizatiei franceze se numara incurajarea schimburilor culturale de orice natura, organizarea de evenimente locale, sustinerea activitatilor sociale legate de copii atat in Franta cat si in Romania, dezvoltarea legaturilor romano-franceze, incurajarea turismului in tara noastra, intr-un cuvant PREZENTAREA ROMANIEI DINTR_UN PUNCT DE VEDERE POZITIV.

Iar noi, familia STEA, le multumim din suflet!



Citește mai mult

luni, 22 iulie 2013

Trei francezi, intr-un stagiu umanitar la Asociatia STEA

        In perioada 17 iunie- 9 septembrie, echipa STEA beneficiaza de ajutorul a 3 voluntari din Franta. Acestia sunt Justine Mazot (18 ani), Karl Fortier (19 ani) si David Boisrobert (21 de ani). Sunt studenti ai Groupe Sup de Co la Rochelle (localitatea Rochelle) si au ajuns la Asociatia STEA prin programele Bachelor International respectiv ESC Grande Ecole.



           Tustrei au ales Romania ca sa ramana in Europa de Est si sa exerseze engleza, fara a cunoaste insa foarte multe despre aceasta tara, prin acest stagiu obligatoriu in Franta, dupa primul an de studii. “La inceput nu am avut un motiv intemeiat pentru care sa venim aici. Cand am anuntat familiile si prietenii unde vom merge, ne-am lovit de cliseele gen romanii sunt hoti, romanii sunt extrem de saraci si asa mai departe. Stiind ca vom lucra cu copiii si tinerii strazii si mai ales datorita cliseelor legate de aceasta tara, am avut emotii pana am ajuns aici”, povestesc cei trei tineri.
           Insa acestea au disparut de indata ce au intrat in contact cu cei din jur. Au fost placut impresionati de caldura cu care au fost primiti si au realizat ca e o mare diferenta intre ceea ce se vorbeste in Franta despre romani si Romania si realitatea de aici. “Asociatia STEA are un mare impact asupra acestor copii si tineri. Cel putin la Centrul de zi sunt civilizati, harnici, ne intelegem bine si lucram in echipa. Nu credeam ca vom fi atat de apropiati. Cand am ajuns aici si am vazut cum vin si ne imbratiseaza, inainte si se ne spunem numele, am ramas muti. Pentru noi e ceva neobisnuit, credeam ca sunt reci, duri si violenti”, spune Justine Mazot.
          Cei trei tineri sunt decisi sa schimbe opinia apropiatilor din Franta vis-a-vis de Romania si considera ca aceasta experienta este una benefica atat pentru imbogatirea aptitudinilor personale legate de munca cu copiii si tinerii strazii cat si pentru largirea orizontului cu privire la cultura si traditia romanilor, despre care nu stiam absolut nimic inainte.

Citește mai mult

miercuri, 17 iulie 2013

RAD CA SA NU PLANGA

                  Greu si-ar putea imagina cineva, care n-a vazut un astfel de loc, ca e posibil sa existe asa ceva. Si totusi, acolo isi duc existenta mai multe suflete.


               Undeva dupa ce parcurg o carare intre boscheti, la malul Somesului partea cu Strandul, in fata imi apare o imagine dezolanta. O constructie cu 5-6 incaperi, candva banuiesc ca toalete publice, in prezent “locuinta” pentru familiile fara adapost. Cum ma apropiu mai tare, mirosul de ars, gunoi, fecale devine din ce in ce mai apasator. In trecut, aceasta cladire a fost mistuita de flacari. Au mai ramas doar incaperile cu peretii si acoperisul negre, fara geamuri sau usi, intr-o stare deplorabila. Insa copiii mici, care alearga ici-colo, catelul, pisica dar si iepurele prezent in acest tablou, dau viata si culoare zonei. Desi nu-mi vine deloc sa zambesc, copiii care vin sa intampine echipa STEA cu bratele deschise si cu zambetele pe buze, ne “provoaca” la veselie. Povestim cu ei, ne pun intrebari, ne arata diverse lucruri pe care stiu sa le faca.... Sunt beneficarii Asociatiei STEA si cresc sub ochii nostri. Stim cand au probleme de sanatate, stim daca merg sau nu la scoala, stim ce mananca, stim daca au nevoie de imbracaminte sau incaltaminte etc. Stim tot despre ei pentru ca sunt “ai nostri”, apartin marii familii STEA.

Ma intereseaza in special povestea unei mame cu cei 3 copilasi ai ei. Are 26 de ani, iar fiica ei cea mai mare are 12 ani. Ma gandesc cat de devreme a devenit ea mama... Inca era doar un copil. “Am crescut la Balta Blonda, intr-o casa din chirpici, care de fapt era doar o camera, eu cu parintii si sora mea. Nu am fost la scoala si nici nu am avut parte de educatie. Parintii mei beau mult si se certau mereu. Noi eram mai mult pe strazi, iar putin dupa 7 ani am luat-o pe calea cersetoriei si am si tras din punga”, imi povesteste E. O intreb de ce a ajuns sa faca acele lucruri de mic copil si-mi spune: “toti de acolo care locuiau langa noi faceau asta. Ne era foame asa ca trebuia sa mergem sa cersim ca sa mancam. Iar restul... M-am luat si eu dupa ceilalti copii sau tineri, am crezut ca e normal”. La 11 ani, E. a fost dusa la o casa de copii din Apa, deoarece parintii nu se mai descurcau cu situatia in care ajunsese fiica lor. Acest lucru a ajutat-o pe E. sa se schimbe in bine. Nu mai avea acces la anturajul rau si avea reguli de urmat. La putin timp dupa ce a fost adusa inapoi acasa de parinti, E. s-a indragostit si a si ramas insarcinata. La 13 ani se pregatea sa devina mama. Si a si devenit, 9 luni mai tarziu, cand a adus-o pe lume pe C., o superba fetita cu ochi albastri. Iubitul ei le-a parasit asa ca E. a ramas singura.

Dupa cativa ani petrecuti in aceeasi camara din Balta Blonda, tatal lui E. moare iar fratele acestuia vinde casa. Asa incepe practic viata lor pe strazi. In urma cu 5 ani, E. il cunoaste pe I. si impreuna formeaza o familie. Se naste fiica a doua, care are 4 ani, iar in urma cu 10 luni vine pe lume si un baietel.Cei 5 membrii ai familiei se inghesuie in doua camarute in acest oribil loc de langa strand. “Nu avem apa, curent. Ne spalam cu apa din Somes iar pentru baut si gatit aducem de langa strand. Iarna inghetam aici, e multa umezeala in peretii astia. Asta nu e viata”, spune E. in timp ce isi leagana copilul de 10 luni.


           Nu vreau sa ma gandesc cat e de frig iarna tinand cont ca in loc de geamuri si usi exista niste carpe agatate ca sa nu intre ploaia sau vantul....
           Ii intreb daca s-a intamplat vreodata sa nu aiba ce manca... Zambeste si da din maini. “De multe ori ni se intampla. Desi sotul meu munceste, nu ne ajung banii intotdeauna. Atunci, ca sa am ce sa pun pe masa, merg si caut in gunoaie. Daca e ceva bun, cartofi, macaroane, paine, le dau la copii”, isi incheie povestea E.
         Plec de acolo cufundata in ganduri... Traiesc la limita existentei si totusi rad, zambesc.... Si se trezesc in fiecare zi cu puterea de a merge mai departe, de a supravietui... Si vorba colegei mele voluntare din Italia, Ylenia: EI RAD CA SA NU PLANGA!

Citește mai mult

Am adunat 35 de saci de gunoaie de sub Podul Golescu

          
      In urma sesizarilor primite de la satmareni, echipa STEA formata din 12 beneficiari, copii si tineri ai  strazii, si 8 voluntari francezi au iesit la curatenie miercuri dimineata sub Podul Golescu, inspre cartierul Micro16, de o parte si de alta a digului. Timp de 2 ore, participantii la actiune au curatat zona de mizerii, facand o selectie a deseurilor pentru reciclare: hartii, pet-uri, stilca si nylon. La sfarsitul actiunii, au fost adunati 35 de saci de gunoaie.



          Actiunea face parte din proiectul civic finantat de organizatia franceza La Voix de l’ Enfant, scopul acestei activitati fiind de a crea in randul participantilor o atitudine de respect fata de mediul inconjurator si fata de bunurile comunitatii.

         Mentionam ca acest proiect se deruleaza in parteneriat cu Scoala generala din Madaras, pe o perioada de 8 luni. De asemenea, partener este si Primaria Satu Mare si Primaria Ardud.



Citește mai mult

marți, 16 iulie 2013

In urma sesizarilor de la satmareni, beneficiarii Asociatiei STEA ies la curatenie in zona Podului Golescu


        Seria iesirilor la curatenie in comunitate a copiilor si tinerilor strazii din Satu Mare, beneficiari ai Asociatiei STEA da rezultate. Tot mai multi satmareni sesizeaza echipei STEA zonele care deranjeaza din cauza gunoaielor aruncate. Astfel, urmatoarea locatie aleasa pentru actiunea de curatenie este zona Podului Golescu, dinspre Cartierul Micro 16, dar si dinspre Centru unde, potrivit reclamatiilor, “sunt multe mizerii aruncate de oameni, flacoane, hartii, pungi, blana etc.”. Aceasta va avea loc miercuri, 17.07.2013, incepand cu orele 11.00.


        Actiunea face parte din proiectul civic finantat de organizatia franceza La Voix de l’ Enfant, scopul acestei activitati fiind de a crea in randul participantilor o atitudine de respect fata de mediul inconjurator si fata de bunurile comunitatii.


      Mentionam ca acest proiect se deruleaza in parteneriat cu Scoala generala din Madaras, pe o perioada de 8 luni. De asemenea, partener este si Primaria Satu Mare si Primaria Ardud.
     La aceasta actiune sunt invitati sa participe toti satmarenii care isi doresc un oras mai curat si un mediu sanatos.

Citește mai mult

joi, 11 iulie 2013

Va asteptam la urmatorul nostru targ de carte

      Dupa ce prima expozitie de carte s-a dovedit a fi de interes pentru satmareni, Asociatia STEA organizeaza a doua actiune de strangere de fonduri, prin oferirea de carti la mana a doua celor interesati, in schimbul unei donatii modice.
        Actiunea va avea loc vineri, de la ora 13.00, in Pasajul Corneliu Coposu. Intitulata sugestiv  “O carte pentru sufletul tau!”, campania isi propune pe de o parte sa ofere satmarenilor (copii, tineri si adulti) posibilitatea de a pleca acasa cu o carte ieftina, iar pe de alta parte din strangerea de fonduri sa fie achizitionate alimente, medicamente si produse de igiena pentru Centrul de zi unde vin copiii si tinerii strazii.
        Printre titlurile expuse amintim: DEX-ul elevului; Metode si tehnici de exprimare orala, Mic atlas istoric al sec. XX; Biblia hazlie, 50 de documente strict secrete care au schimbat istoria; Recomandari psihanalitice pentru mame etc. Targul de vineri cuprinde nume mari din proza si poezie romana si straina, precum Marin Preda, Eugen Barbu, Ion Creanga, Victor Hugo, Ellen White, Alexandre Dumas., Cervantes si multi altii. Totodata, o parte dintre carti sunt dedicate regimului nazist si documentelor secrete.
Citește mai mult

miercuri, 10 iulie 2013

Interviu cu secretarul general al Solidarite Enfance Roumanie (SER) Franta



         Cand l-am cunoscut, prima impresie si-a spus cuvantul. Rar mi se intampla sa vad o persoana a carei privire sa-mi inspire o imensa bunatate si blandete... Ne-am strans mana si ne-am prezentat. In fata mea aveam un tanar de 24 de ani, student la psihologie, un voluntar francez. Era familiarizat cu Asociatia STEA, cu echipa si cu beneficiarii. Apoi am aflat ca mai fusese aici de nenumarate ori...
          Melki Andres TSEDEQ este secretarul general al organizatiei franceze Solidarite Enfance Roumanie, una dintre organizatiile din strainatate care sprijina financiar Asociatia Stea. O persoana care a umblat prin lume, care cunoaste problemele cu care se confrunta societatea romaneasca, o persoana care prin ceea ce reprezinta ajuta si aduce zambete pe chipurile celor cu care intra in contact. Tocmai de aceea, l-am rugat sa-mi raspunda la urmatoarele intrebari:
-         De cand cunosti Romania?
M.A.T. – Prima oara am fost la Asociatia STEA si implicit in Romania de Craciun, in anul 2008. De atunci am mai fost de inca 13 ori, dar am vizitat si alte locuri in afara de Satu Mare.
       - Cum vezi romanii si Romania?
       M.A.T. – Sincer, este mare pacat ca situatia actuala este asa cum este. Eu nu vin aici doar pentru a face voluntariat. Imi plac foarte mult oamenii de aici, tara asta. Pacat insa ca romanii, desi au un mare potential, nu si-l valorifica pentru a-si putea imbunatati viata, actiunile si directiile. Deseori, dupa o vizita in Romania, povestesc cu voluntarii francezi si mereu ramanem profund impresionati de ospitalitatea romanilor. Adevarul este ca nicaieri in lume nu am vazut o asemenea ospitalitate ca si in Romania, desi am vizitat 20 de tari pana in prezent.
       - Ne poti spune daca ai avut parte de vreo experienta profunda, in calitate de voluntar, care sa te marcheze...
     M.A.T. – In general, toate experientele traite pana acum, fie ca am fost voluntar in Romania sau in India, au fost destul de profunde. Insa o poveste a unui alt voluntar francez, despre un orfelinat din Romania, m-a marcat foarte mult. Nu am sa povestesc despre asta insa pot spune ca este unul din motivele pentru care am venit in Romania si continui sa o fac si in prezent.
-  Timp de o saptamana, in perioada 3 – 10 iulie 2013, ati dormit, tu si cei 4 francezi din echipa voastra,  la Asociatia STEA, ati mancat cu acesti copii si tineri beneficiari, v-ati spalat in acelasi loc etc., desi puteati sa stati intr-un motel sau hotel....
     M.A.T. – Asa este... Cand pornim din Franta, venim cu gandul ca avem la dispozitie un timp limitat de a petrece timpul cu acésti copii si tineri fara adapost sau aflati in situatii de risc. Asadar, nu ne mai gandim la altceva decat sa ne bucuram de fiecare moment alaturi de ei. Se intampla si un lucru extrem de interesant: cand vin cu echipe de voluntari, francezii pornesc cu gandul sa ii ajute pe acesti copii si tineri. Insa odata ce ajung aici, se cunosc, afla despre problemele lor si interactioneaza, se intampla ca in final sa devina prieteni buni si EGALI, nu mai exista diferente de niciun fel. Gandind asa, simtind asa, facem aceleasi lucruri cu ei si langa ei.
- Ce inseamna pentru tine voluntariatul si munca cu aceste persoane?
M.A.T. – Voluntariatul pentru mine inseamna un pas pe care fiecare ar trebui sa-l faca pentru a-si dezvolta capacitatile, aptitudinile, viziunea asupra vietii. Odata ce incepi sa faci voluntariat, ai facut un pas inainte. Apoi iti stabilesti obiectivul: sa ajuti oamenii. In mod miraculos, se intampla sa primesc mai mult de la viata decat ofer. Cel putin asa am impresia. Cand am ajuns inapoi in Franta, dupa prima experienta la Asociatia STEA, am simtit ca n-am facut destul. Ne-am intors in urmatorul an si am oferit mai mult din punct de vedere al interactiunii noastre cu copiii si tinerii strazii, am fost mai putin egoisti si vroiam sa devenim mai buni in fiecare zi, in fiecare saptamana. Si continuam sa facem eforturi sa devenim mai buni in ceea ce facem an de an. Voluntariatul este un lucru pe care-l fac in primul rand pentru mine, din suflet, si imi face o mare placere. Este si o cale de a deveni responsabil, de a invata multe lucruri noi....
- Apropo de asta...eu invat in fiecare zi de la ei cate ceva, de exemplu sa ma bucur de lucrurile mici, care inainte de a lucra cu ei mi se pareau nesemnificative. Tu ai invatat ceva?
M.A.T. – Pot sa spun ca am invatat diverse lucruri. De exemplu sa am rabdare... Ei traiesc in conditii grele si totusi o fac cu rabdare, cu calm, fara sa grabeasca sau sa precipite anumite situatii. Am invatat si sa glumesc mai mult, sa tratez viata cu umor, in general, asa cum o fac ei. Asa infrunta viata pe care o au, cu mult umor. Intr-adevar, am invatat si mereu invat cate ceva de la ei si asta ma bucura enorm de mult.
- Melki, iti multumesc mult pentru timpul acordat si ne vedem la anul! Iar daca ai vreun sfat pentru tinerii romani care ar putea face voluntariat si totusi nu fac....
M.A.T. – Am sa le transmit ceea ce le spun si tinerilor francezi: sa vina la Asociatia STEA, sa-i cunoasca pe beneficiari, sa le asculte povestile de viata si sa vada cum traiesc. Iar dupa aceea, ramane la latitudinea lor...



Citește mai mult

vineri, 5 iulie 2013

Beneficiarii Asociatiei STEA, in tabara cu voluntarii francezi la Livada Mica

         In perioada 2- 6 iulie a avut loc o tabara de solidaritate sociala, desfasurata la centrul multifunctional proaspat inaugurat din Livada Mica.


               Tabara a fost organizata de catre comunitatea din Livada Mica condusa de parintele Blideran Olimpiu in colaborare cu un grup de elevi si profesori francezi din Cadrul Scolii MER (Maison Familiale Rurale). Obiectivul grupului de francezi a fost de a implementa un proiect de solidaritate sociala prin care tinerii sa isi dezvolte un sentiment de atentie si sprijin pentru cei din jur. Privitor la comunitatea din Livada Mica, acest eveniment se incadreaza in planul de actiune al comunitatii, prin care se urmareste de asemenea dezvoltarea unei atitudini de sprijinire a celor aflati in dificultate.


             Printre parteneri se numara si Asociatia Stea. 12 copiii si tinerii beneficiari ai acesteia care in decursul ultimului an s-au implicat activ in procesdul educativ precum si aceia care au reusit sa-si gasesca si sa-si mentina un loc de munca au fost recompensati cu participarea la aceasta tabara. Cu totii vor pastra in inimi aceste amintiri frumoase iar francezii impreionati de caldura cu care au fost primiti au promis ca vor face tot posibilul pentru a repeta experienta

                               
                         Copiii si tinerii strazii, in tabara cu voluntarii francezi la Livada Mica

Citește mai mult

joi, 4 iulie 2013

O noua actiune de curatenie a Asociatiei STEA

             In urma sesizarilor primite de la satmareni, astazi, 4 iulie, Asociatia STEA a iesit din nou la curatenie in comunitate, locatia fiind zona Ostrovului.

             Aceasta actiune face parte din proiectul de civism finantat de organizatia fr5anceza La Voix de l’Enfant. La acest eveniment au participat 12 copii si tineri ai strazii dar si 8 voluntari francezi. Am fost placut impresionanti de faptul ca la un moment dat, peste 15 copii cu varste intre 3 si 13 ani, care locuiesc in zona respectiva,ne-au cerut saci si manusi si s-au alaturat grupului pentru a curata spatiile verzi din zona si trotuarele.


             La sfarsitul actiunii, toti participantii au primit cate un sapun si un plic de sampon, in semn de multumire pentru implicarea lor in aceasta activitate.

Sirul iesirilor in comunitate la curatenie continua.

Citește mai mult

luni, 1 iulie 2013

“Nu ne dorim altceva decat un loc stabil unde sa ne crestem copilul”

      T. are 34 de ani si este tatal unui superb bebelus de un an si 5 luni. Fiind unul dintre beneficiarii Asociatiei STEA, a fost deschis in a ne impartasi experientele de viata, sentimentele si sperantele, pe care noi le transmitem mai departe.

              “Casa” familiei V. este o camaruta de cativa metri patrati, undeva in zona strandului, printre copaci, intr-o cladire veche cu 3 astfel de incaperi. Un pat, doua dulapuri, o masa si un raftulet sunt toata “averea” lor. Stau in bezna, neavand electricitate, iar mancarea se face pe o improvizatie interesanta. Paragina in care acestea au ramas si privelistea pe care o ofera sunt dezolante. Mai ales iarna sau in zilele ploioase, cand totul este gri-cenusiu, asa ca si viata acestor suflete care locuiesc acolo.

            T. si A.(24 de ani) s-au cunoscut in urma cu 3 ani, s-au indragostit si de atunci isi duc traiul impreuna. Rodul dragostei lor este unicul lor fiu, S. Cei trei traiesc de pe o zi pe alta, cu un venit fix – 200 lei alocatia copilului si cu venituri aduse din muncile ocazionale prestate de T. De ce munci ocazionale?, l-am intrebat mirata. De ce nu un serviciu stabil care sa-i aduca un venit sigur?


            Si atunci a inceput povestea vietii propriu-zise a lui T.
            La 4 ani a fost dus la o casa de copii unde a trecut prin calvarul vietii. A crescut cum a crescut, nefiind niciodata vizitat de parinti sau vreun alt membru al familiei. Abandonat in voia sortii a invatat, ca si toti ceilalti copii si tineri de la casele de copii, ca trebuie sa supravietuiasca. Asta deoarece intr-un astfel de loc, cei mai mari si mai puternici ii asupresc pe ceilalti, in scopul obtinerii unor foloase. Un fel de Legea junglei, iar foloasele – desi pare absurd – erau desertul sau felul II la mancare sau te miri ce altceva care noua, celor crescuti in sanul familiei, ni se par de-a dreptul nesemnificative.


           Asa am auzit prima oara in viata mea de “camera groazei”. Un spatiu improvizat de “cei mari” din orfelinat, acoperit cu cearsafuri ca sa nu se vada “inauntru”, loc in care cei mici erau bagati si batuti pana la extenuare. Asta in cel mai bun caz. “Camera groazei” servea si ca loc unde cei mici sau cei slabi erau chiar si violati. Nu imi pot imagina traumele care raman in sufletele si in mintea acestor copii, deveniti acum adulti, dar pot sa-mi explic agresivitatea lor si comportamentul uneori nu tocmai de mielusei pe care il au in societate, precum si destinul lor nefericit.
“ Supraveghetoarele nu faceau nimic ca sa ne salveze, se faceau ca nu vad si ca nu aud urletele noastre de durere. Daca nu vroiam sa ii dam desertul, de exemplu, unuia dintre cei mari, era clar ca vom ajunge in camera groazei. Si cum aveam putina mancare, de multe ori tineam cu dintii de portia aia asa ca preferam sa fim invinetiti si plini de sange decat sa nu mancam portia aia si asa mica”, a povestit T.cu ochii in pamant. Parca se rusina de ceea ce i se intamplase, parca se simtea responsabil desi nu fusese decat un copil fara ajutor, fara alternative, infometat si asuprit de cei din jur.
“Norocul” lui T. de a nu ajunge pe strazi la 18 ani a fost faptul ca a ramas repetent de cateva ori, asa ca pana a absolvit Scoala profesionala de arte si meserii, implinise deja 22 de ani. Si totusi, soarta nu i-a rezervat nimic altceva decat STRDA, locul unde ajung majoritatea celor ca el. A dormit pe unde a putut, a lucrat in diverse locuri cu ziua, insa nu si-a gasit un serviciu stabil. Asta deoarece, povesteste el, in momentul in care angajatorii aud unde a crescut si in ce conditii locuieste, refuza sa ii acorde o sansa.
              In prezent, ocupa acea camaruta dar nu se stie ce va fi. “Oamenii din strada nu stau foarte mult in acelasi loc, mereu se muta deoarece dupa o perioada sunt scosi afara sau siliti sa plece de catre cei care administreaza sau patroneaza locurile in care ei isi gasesc refugiul. Este o regula generala a oamenilor strazii”, imi explica colegul meu, Cristi Ilies, un bun cunoscator prin prisma meseriei sale de asistent social.
            Am intrebat familia V. care este cea mai mare dorinta a lor in viata: “Sa avem un loc stabil unde sa locuim ca sa ne putem creste copilul”, mi-a raspuns T. Si cum speranta moare ultima, sau niciodata, ei se trezesc in fiecare dimineata sperand ca odata si odata vor avea un loc numit “ACASA”!

Citește mai mult